Stalinismul a mostenit si exacerbat practicile politice ale leninismului. Se poate spune ca niciuna din institutiile fundamentale ale sistemului, de la partid, politie secreta si Gulag (universul concentrationar) la Comisia Planificarii si Agitprop, nu a prins fiinta sub Stalin. Toate, inclusiv Academia de Stiinte a URSS, au demarat (explicit sau implicit) sub Lenin. Ulterior, toate au fost reproduse in “democratiile populare”. Sigur, in “suprastructuri”, Stalin a recurs la propria ingeniozitate (de pilda uniunile de creatie). Copiata dupa modelul sovietic, Comisia Controlului de Partid a fost in toti anii dictaturii comuniste din Romania un tribunal implacabil, avand ca misiune sa mentina o stare de teama si mai ales un climat de suspiciune generalizata in rindurile celor deveniti membri ai “detasamentului de avangarda”.
Scopurile sale erau deopotriva punitive si preventive: pedepsirea celor ce se faceau vinovati de “abateri de la linia partidului” si impiedicarea oricarei licariri de spirit critic. Se aplica imperativul leninist care cerea ca partidul sa treaca periodic prin necrutatoare “verificari de cadre”, acele epurari (cistka) care se soldau cu zeci si chiar sute de mii de excluderi. La CCP se practicau metodele schingiuirii psihologice. La Securitate acestea erau reluate si ”completate” cu torturile fizice. Zbirii de la CCP urmareau, pervers si metodic, inocularea spaimei in cei ajunsi a fi anchetati. Se dictau sanctiuni, se sfaramau destine, se veghea cu maniacala grija la “puritatea revolutionara”. CCP era Ministerul Intransigentei, Vigilentei si Partinitatii…
Primul sef al acestei macabre institutii a fost ilegalistul Iosif Ranghet (apropiat de Gheorghiu-Dej, decedat in 1954), urmat de veteranul cominternist Constantin Parvulescu. Intre cei care au lucrat ca membri sa-i amintim pe Ghizela Vass, Liuba Chisinevschi, Iosif Anderko, Ronea Gheor
