Multă lume pune, încă, semnul egalităţii între harta geografică şi harta politică a Europei şi a continentelor. În realitate, lucrurile sunt departe de a sta aşa. Decolonizarea, la începtul anilor 60 şi, la sfârşitul veacului trecut, prăbuşirea sistemului socialist, urmată de destrămarea URSS, au adus în discuţie nevoia unor noi abordări a raporturilor juridice dintre statele Bătrânului continent şi ale lumii de azi.
Fiindcă pentru statele nou apărute se pun o serie de chestiuni ce ţin de definirea identităţii lor ca entităţi suverane şi independente, în primul rând a drepturilor şi îndatoririlor acestora. Astfel a apărut problema succesiunii în dreptul internaţional, care face obiectul celor două cărţi ale lui Titus Corlăţean: " Succesiunea statelor în dreptul internaţional. Caz particular:Republica Moldova” şi "<
Numai că, avertizează autorul: "Această instituţie, pe cât de dinamică şi actuală, pe atât de complexă, nu se reduce la un singur ansamblu de reguli de drept reglementând situaţia tratatelor, bunurilor, datoriilor etc. în caz de succesiune, ci implică o pronunţată dimensiune politică, ceea ce face ca unii autori să considere succesiunea ca o instituţie politico-juridică”.
Acesta este, cred, "nodul gordian”al problemei. Fiindcă, dacă factorul politic este cel care determină succesiunea statelor, juridicul este (sau ar trebui să fie!) cel care reglementează condiţiile în care se petrece succesiunea unui stat sau a mai multor state pe teritoriul altui stat. Stabilind ceea ce se transmite şi ceea ce se lasă de o parte din moştenirea vechiului stat către statul nou creat. Iar analiza lui Titus Corlăţean întoarce pe toate fe