Lungmetrajul care a marcat debutul regizorului mexican Alejandro Gonzales Iñarritu frapează de la început prin însăşi titlul insolit, "Amores perros", echivalentul românesc nereuşind
Lungmetrajul care a marcat debutul regizorului mexican Alejandro Gonzales Iñarritu frapează de la început prin însăşi titlul insolit, "Amores perros", echivalentul românesc nereuşind să reia cu exactitate nuanţa avută în vedere. Aici "perro" (câine) serveşte ca termen de comparaţie, ceva în genul "Mondo cane" (Lume câinească), cum s-a intitulat un faimoas documentar italian.
Cert este că în film, conceput pe principiul din "Pulp Fiction" al întretăierii unor povestiri aparent disparate, dragostea şi câinii joacă un rol important. În primul segment narativ este vorba despre un tânăr fără căpătâi, îndrăgostit de soţia fratelui său şi implicat în luptele clandestine între câini.
Cea de-a doua povestirea are ca eroină pe amanta unui bogaţaş, un fotomodel, victimă a unui teribil accident de automobil, care o lasă infirmă, în vreme ce căţelul ei dispare într-o gaură din podea unde mişună şobolanii. Iar în al treilea segment facem cunoştinţă cu un bătrân zdrenţăros, care, însoţit de o haită de câini, îşi câştigă existenţa ca ucigaş plătit, neîndrăznind să se apropie de fiica sa ce face parte din altă lume.
Acţiunea, punctată de violenţă, trădări şi coincidenţe melodramatice, nu se desfăşoară liniar, iar personajele dintr-o poveste trec în alta. Procedeu pe care Iñarritu îl mânuieşte cu o diabolică îndemânare, de unde şi ploaia de distincţii internaţionale primite. Ulterior marele succes "Babel", construit pe acelaşi principiu al poveştilor multiple, i-a confirmat poziţia de frunte în cinematografia mondială.
