Cred că aţi observat că în ultima vreme „călătoresc” virtual prin lume cu ajutorul prietenilor mei. Că ne întâlnim prin parcuri, la locul de joacă sau suntem invitaţi la fiecare acasă, nu ratăm nici o ocazie să învăţăm lucruri noi. Aşa a fost şi săptămâna aceasta, când am făcut cunoştinţă cu o fetiţă pe care nu am mai zărit-o în locurile noastre obişnuite de întâlnire. Am încercat să intrăm în vorbă cu ea, dar nu înţelegeam nici eu şi nici ea ce vorbim. Oh, mă gândesc... nu din nou! De data aceasta am fost salvaţi eu şi prietenii mei de o fetiţă şi mama ei.
Aşa cum am aflat în minutele următoare, erau mătuşa şi respectiv verişoara fetiţei. O cheamă Anna, mi-a spus mătuşa, este din Italia şi a venit în vizită la fetiţa mea, Clara. O să stea cam o lună la noi, aşa că puteţi veni în vizită dacă vreţi, căci îi face plăcere să cunoască oameni noi, să înveţe mai multe despre locurile unde merge şi să lege prietenii. Ce ziceţi, veniţi la noi sâmbătă? Ne-ar face mare plăcere să vă avem ca oaspeţi. Normal că am acceptat cu toţii, bucuroşi că vom învăţa o mulţime de lucruri despre o ţară pe care nu o cunoaştem. Cele câteva zile au trecut fără să ne dăm seama şi, iată, eram deja în faţa uşii Clarei.
Uitasem să le sunăm că vom ajunge mai devreme şi când au deschis uşa ne-am dat seama că le surprinsesem chiar când se pregăteau să facă aluatul pentru pizza. Căci, aşa cum ne-au spus, pizza este una dintre lucrurile pentru care Italia este cunoscută în lume şi astfel, preparându-ne acest minunat fel de mâncare, voiau să ne arate măcar puţin din gastronomia ţării. Ne-am spus că nu ar fi frumos să nu le ajutăm, aşa că am pus fiecare mâna pe câte un ingredient şi... al lavoro... adică la treabă. Unul a cernut făina, altul a amestecat drojdia cu puţină apă călduţă, iar altul a dat prin răzătoare parmezanul. Noi am făcut lucrurile mai uşoare şi am lăsat-o pe mama Clar
