Nimic mai adevarat decat faptul ca "nasul" din trenuri si mica lui coruptie nu au aparut ieri. Exista si inainte de 1989, pentru studentii mai prapaditi, pentru uituci sau grabiti.
Operatiunea "nasul" pe care o descoperim in urma anchetei Parchetului este insa cu totul si cu totul altceva. Coruptia mica a devenit coruptie mare, profesionista, organizata mafiot si cu efecte dramatice la nivelul economiei nationale.
Mita incasata de nasi nu se mai numara in sticle de bere. Se numara in sute de mii de lei, in cadrul unei constructii piramidale in care conductorii sunt doar baza, incasatorii, si in care mita urca ierarhic pana spre varful Ministerului Transporturilor.
Banii colectati zilnic erau impartiti de la baza pana la varf prin tot felul de mecanisme bine puse la punct si ele.
Cifrele sunt inspaimantatoare. Cam 40% dintre cei care calatoresc cu trenul nu platesc bilet. Pierderile sunt proportionale, 40% din banii care ar fi trebuit incasati pe bilete. Potrivit anchetatorilor, intre 2005 si 2010 CFR a inregistrat o paguba de 370 de milioane de euro. Doar prejudiciul dovedit de procurori intr-un an si jumatate de ancheta se ridica la 200 de milioane de lei.
Pierderile fac societatea dependenta de subventia de la stat si o tin mereu pe lista neagra a celor in mod inexplicabil neprofitabile. Inexplicabil pentru ca pe aceleasi rute pe care CFR mergea in pierdere, trenuri private sunt cat se poate de profitabile.
Asemenea retele nu se creeaza intr-o zi. Ele au fost construite transpartinic de-a lungul multor guvernari. Asa ca orice incercare de politizare intr-o singura directie este ridicola. Dupa cum ridicola este zbaterea liderilor sindicali, despre care m-as mira sa nu fie parte din caracatita.
La amploarea pe care o avea, mi-e greu sa cred ca fenomenul nu era cunoscut si in CFR si in