A deschis cu greu un barbat de aproximativ 50 de ani, gol pusca, purtindu-si "costumatia" la fel de natural precum isi poarta negrii din Africa penele colorate si accesoriile ridicole. Era nauc, turmentat sau fericit... N-am sa fac nici un pic de critica in acest articol, nici ironic n-am sa fiu ca de obicei. Subiectul este atit de frumos, incit nu-mi permit. E frumos si delicat precum o floare, desi are de-a face cu barbati in toata firea care sint vazuti in principiu ca niste exemplare umane solide, aspre, la nivelul maxim de densitate al lor. Daca la nastere e ca un muguras sensibil si dragut, cu voce pitigaiata si nostima, la maturitate El este un barbos greoi, dur, cu voce de tunet, o stinca, un zid, ce mai... In realitate (din nefericire?), un barbat matur e doar in exterior puternic, in interior avind de fapt o multime de puncte vulnerabile, ca mai multe calciie ale lui Ahile. Nu degeaba mitul celui din urma dainuie, pentru ca spune un adevar universal. Iar la el, la barbat, e cu atit mai spectaculos cu cit exista o diferenta mare intre aparenta si esenta. Pe femei le percepi de la inceput ca fiind sensibile, predispuse oricind la o cedare, astfel ca o cadere a lor pare a fi de la joasa inaltime, oarecum minora, in timp ce la un barbat e ca o prabusire de copac masiv, cu mult zgomot si multe piriituri. Iar acest fapt e cel mai vizibil la mijlocul vietii lui, cind, dupa un virtej care l-a purtat in toate directiile si l-a dat cu capul de toti peretii, are timp de ragaz si de analiza. Atunci isi da seama ce a pierdut si ce a cistigat cu adevarat si, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta (de marti pina joi), redevine bobocul acela sensibil si dragut cu voce pitigaiata. Imi trece prin minte un film care ilustreaza perfect aceasta stare de lucruri, anume American Beauty (film care a luat si Oscarul in 1999), in care personajul principal, om la casa lui, cu nev