Nu ştiu cât de interesaţi sunteţi de fenomenul sportiv intern şi internaţional, dar nu mă îndoiesc că evenimentul de anvergură care debutează în acest weekend la Braşov va stimula, o dată în plus, preocuparea românilor pentru educaţie fizică şi mişcare în aer liber.

Mă refer, desigur, la „Mica Olimpiadă Albă“, cum poate fi supranumit Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE), găzduit în premieră, între 17 şi 22 februarie, de România.

Este, fără îndoială, o onoare pentru noi, cum este, în acelaşi timp, o recunoaştere a tradiţiilor şi potenţialului mişcării sportive româneşti. Pe de altă parte, însă, acest festival se doreşte – şi trebuie să fie! încă un imbold pentru încurajarea copiilor şi tinerilor de a îndrăgi exerciţiul fizic. Paradoxul este că, privind efervescenţa din staţiunile montane în fiecare week-end, observăm că a intrat deja în obişnuinţa familiilor cu posibilităţi de a-şi duce copiii la schi, la săniuş şi patinaj, că „datul cu placa“ este la mare modă pe toate pârtiile şi că, deci, plăcerea mişcării în aer liber este cultivată de tot mai mulţi părinţi şi îmbrăţişată cu bucurie de cei mici. De aici rezultă întrebarea legitimă de ce nu regăsim acelaşi interes şi pentru orele de educaţie fizică din şcoală, atât din partea copiilor, cât şi a părinţilor lor?!

Un posibil răspuns a fost dat, într-o dezbatere televizată de săptămâna trecută, de doamna Ana Bulai, care, în dubla calitate a domniei sale, de sociolog şi de mamă, denunţa pe bună dreptate împingerea educaţiei fizice la periferia curriculei şcolare. Nu pot decât să aplaud o asemenea voce, competentă şi realistă, care se alătură implicit demersului meu de a revoluţiona mentalitatea românilor în privinţa educării copiilor nu numai în spiritul calculatorului, ci şi, sau mai ales, al exerciţiului fizic. Ei bine, în aceeaşi dezbatere televizată, noul ministru al Învăţământului a d