Daniel Sandru De la microfonul emisiunii pe care o realizez, cu inca doi colegi, la radio, in fapt o provocare permanenta a dialogului in direct cu ascultatorii, Romania se aude altfel. Nu e Romania politicienilor, una a "dragostei netarmurite" fata de popor. Nu e nici aceea a chiolhanurilor campenesti, a discursurilor populiste si a ingramadelilor dansante. Nu e portocalie, rosie ori galbena, nu e "populara", "socialista" ori "liberala". Romania pe care o aud, de-a lungul discutiilor pe tot felul de teme cu ascultatorii, este una a bunului-simt minimal. Unul simplu, neintors de manipularea media. E un bun-simt despre care as fi putut crede, in alt context, ca nu poate fi regasit nicaieri, mai ales vazandu-i si ascultandu-i pe politicienii Romaniei europene. E un bun-simt aflat in posesia unor oameni care inteleg foarte bine ceea ce se-ntampla-n jur, orice ar crede specialistii neaosi ori straini in marketing politic si electoral. Vad si inteleg mizeria din jur. Aud si inteleg cand politicienii mint precum respira. Nu-s prostiti nici de Basescu-presedintele, care le spune ca face referendum pentru ei, nici de Geoana-candidatul, care le promite orice, numai lucruri realizabile nu, nici de Crin-pentru-tineri, care vorbeste ca sa-l auda sleahta liberalismului de stat, nici de Oprescu-internautul, cel care s-a adaugat corului scurgerii la vale a democratiei schioampe cu care ne laudam de douazeci de ani incoace. Cred ca aceasta Romanie se va auzi din ce in ce mai tare, pentru ca, vazand ce Romanie au reusit sa construiasca politicienii de orice orientare, nu mai vrea sa taca. Si asta pentru ca, prea mult si prea des, altii au vorbit in numele ei. Legitimati politic, dar ilegitimi din punct de vedere moral, mai toti politicienii au crezut ca retorica poate acoperi, la nesfarsit, realitatea. Cei mai multi o cred in continuare si astazi, spunandu-ne cat de importante