Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi are ceva ce altor institutii similare le lipseste: traditia. O imensa traditie care obliga. In acest domeniu, al invatamintului universitar, acesta este un factor esential. Nu poti creste frumos, nu te poti forma, nu poti face cercetare autentica decit intr-un spatiu incarcat de istorie. Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi este, in aceasta perioada, in sarbatoare: ea celebreaza un secol si jumatate de existenta oficiala, chiar daca si inainte a fost precedata (aflu din articolul de simbata al domnului profesor Adrian Neculau) de unele institutii pe care le-a continuat, cum ar fi Academia Mihaileana. Sigur, un occidental nu ar fi impresionat de cei 150 de ani, dar la noi este o virsta venerabila. Cultura romana, literatura nationala nu sint cu mult mai vechi. Nu intimplator, prima universitate din tara noastra a luat nastere exact atunci cind, sub auspiciile Junimii, se sedimenta la noi ceea ce Ibraileanu a numit "spirit critic". Iarasi deloc intimplator, aceasta universitate a fost creata la Iasi si nu la Bucuresti sau in alta parte. De aceea, ea face parte din identitatea Iasului, fiind, orice ar comenta unii, principalul brand al orasului. Asta pentru ca nici o institutie din orasul nostru, de cultura sau din alt domeniu, nu are un prestigiu si o notorietate care sa poata concura cu cele ale universitatii. Tin minte ca, inca din 1996, cind am ales Iasul pentru a-mi face studiile, acasa toata lumea isi dadea natural cu parerea, de parca era vorba de ceva de la sine inteles: "A, la Iasi, acolo se face carte, domnule!". Iar aceasta perceptie cred ca a ramas valabila. Ei bine, o constatare similara aplicata altor universitati din Moldova ar putea parea conventionala, de nu chiar ironic-malitioasa. De ce spun asta? Pentru ca Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi are ceva ce altor institutii similare le lipsest