Paella este mai mult decât un preparat simbol al bucătăriei Valenciei, este o invitaţie la petrecere. O alchimie de diverse ingrediente, lăsate să se joace deasupra unui foc din lemn de portocal.

Arome îmbietoare, paellera – tigăi uriaşe, aşezate deasupra focurilor din lemn de portocal sau pin –, ingrediente atât de diverse încât poţi fi convins că nici o reţetă nu are cum să semene cu celelalte, vizitatori care aşteaptă să înceapă marea degustare… În primele două săptămâni din septembrie, la Sueca, un oraş primitor din Valencia, paella este cea mai aşteptată vedetă. Se organizează parade şi concursuri (mândria bucătarilor profesionişti şi amatori din oraş este pusă la grea încercare, aceştia din urmă dorind să demonstreze că paella pe care o prepară este cea mai gustoasă din întreaga ţară, iar reţeta, transmisă în familie din generaţie în generaţie, şi-a păstrat toate secretele), toate pentru a celebra un preparat emblemă pentru gastronomia spaniolă. Este atât de special, încât a invadat meniurile restaurantelor din întreaga lume.

A ajuns şi în România, chiar şi sub formă semipreparată, asta dacă cercetaţi cu atenţie rafturile marilor magazine. Cel mai bine ar fi să vă încumetaţi să o preparaţi, asta dacă vă doriţi să aduceţi acasă adevăratele arome valenciene.

Dacă astăzi în compoziţia paellei pot intra cele mai diverse ingrediente, influenţele gastronomice ale diferitelor ţări punându-şi astfel amprenta, reţeta tradiţională este mult mai simplă: orez, legume proaspete, carne de pui, iepure sau raţă (în lipsa ei se pot folosi melci) şi multe condimente, cele mai aromate fiind rozmarinul şi şofranul. În zonele din imediata apropiere a mării, melcii şi carnea se puteau înlocui foarte bine cu fructe de mare. De regulă bărbaţii se ocupau de pregătirea ei, folosind linguri uriaşe de lemn care nu lipseau din nici o casă. La ocazii speciale, cum ar fi