Aceste rânduri sunt aidoma unei amicale bătăi pe umărul europeanului, nicidecum euroasiaticului, trăitor între Prut şi Nistru. Un semen ce ar trebui să fie egal în drepturi cu oricare dintre cetăţenii Uniunii Europene, de care îl desparte Zidul Pieritor al Mentalităţii Estice. În primul rând, la capitolul informaţie publică.
În Statele Unite există practica de a aborda orice proiect de viitor, într-un mod dificil şi într-o variantă mai uşoară, urmând ca finanţatorul să decidă cum doreşte finalizarea sa. Cu costuri mari, dar concretizare mai rapidă. Sau cu un preţ mai mic, dar cu o materializare pe un termen mai lung.
Într-o asemenea situaţie se află acum, din punct de vedere geopolitic, Republica Moldova. Numai că aici intră în calcul, în ordinea relevanţei viitoare, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană şi - în virtutea inerţiei, obişnuinţei, ambiţiei şi tenacităţii de sorginte imperială - Federaţia Rusă.
Care ar fi diferenţa dintre cei trei finanţatori enumeraţi?
Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră - ca să parafrazez o sintagmă rostită în decembrie 1989, la Bucureşti, de un personaj politic cunoscut pentru simpatiile sale anterioare, pro-Moscova, devenit ulterior preşedintele României, cu trei mandate, unul de iniţiere, şi două cu alternanţa la putere - este statul rus.
În mod obiectiv, conform intenţiei încă preşedintelui Vladimir Putin - unele informaţii devenite publice indicând că se mai negociază viitoarea sa plecare de la putere, nu înainte de îndepărtarea perdantului Dmitri Medvedev, din fruntea guvernului rus -, refacerea arealului ex-sovietic, sub umbrela dezirabilei Uniuni Euro-Asiatice, rămâne un obiectiv vizibil al Kremlinului.
Iar în Republica Moldova sunt clare:
1.zonele controlate economic de reprezentanţii Moscovei,
2. presiunile politice, favorizate de realitatea că unii politicieni, de