Graţie Pactului de neagresiune dintre PNŢ şi Mişcarea legionară, întruchipată politic de partidul Totul pentru ţară, dar şi transformării scrutinului într-un plebiscit anti-Camarilă, alegerile din 20 decembrie 1937 au adus cu ele o surpriză uriaşă. Timpul (cel mai bun ziar politic al momentului - director şi proprietar Grigore Gafencu) titra pe prima pagină a numărului apărut miercuri, 22 decembrie 1937: „Pentru prima oară în istoria politică a României, Guvernul înfrînt în alegeri".

De peste o jumătate de secol alegerile erau câştigate de Guvernul care le organiza. Acum, după despuierea urnelor, rezultatele se prezentau astfel:

1. Partidul Naţional Liberal - 36,4%

2. Partidul Naţional Ţărănesc - 20,4%

3. Partidul Totul pentru ţară - 15,6%

4. Partidul Naţional Creştin - 9,2%

Socotind că, deşi mai libere ca altădată, alegerile fuseseră aranjate pe ici, pe colo, mai ales în defavoarea partidului lui Corneliu Zelea Codreanu, Partidul Naţional Liberal suferise un dezastru electoral. Mult mai grav, neatingând pragul de 40%, el nu putea beneficia de aşa-zisa primă electorală, cea care dădea dreptul unui partid să formeze Guvernul chiar dacă nu câştiga cu 50%. O ultimă încercare - disperată - de a convinge pe preşedintele Comitetului Central Electoral „să interpreteze" astfel legea electorală încât PNL să atingă pragul de 40% a fost sortită eşecului. PNŢ era în Opoziţie de patru ani. Ar fi fost normal ca Regele să-l desemneze pe Iuliu Maniu cu formarea noului Guvern.

În seara lui 28 decembrie 1937, ora 6.00, Regele îl desemnează pe Octavian Goga, al cărui partid se clasase pe locul patru, cu doar 9,2%. Stupefacţia e cu atât mai mare cu cât în opinia publică nu transpirase nimic din ceea ce se întâmplase în culise. După alegeri, Regele nu primise pe nimeni în audienţă. S-a aflat la mult timp după aceea că Regele îl i