Este secretul lui Polichinelles că avem probleme mari in agricultură; terenuri foarte fărămiţate, slabă dotare cu maşini şi echipamente, sisteme de irigaţii ce acoperă foarte puţin din cele peste 9 milioane de hectare de teren arabil, o infrastructură de inceput de secol al XX-lea, adică la distanţă astronomică de ceea ce intălnim in ţările dezvoltate din Uniune.
Este secretul lui Polichinelles că avem probleme mari in agricultură; terenuri foarte fărămiţate, slabă dotare cu maşini şi echipamente, sisteme de irigaţii ce acoperă foarte puţin din cele peste 9 milioane de hectare de teren arabil, o infrastructură de inceput de secol al XX-lea, adică la distanţă astronomică de ceea ce intălnim in ţările dezvoltate din Uniune. "Chestiunea rurală", care obseda politicieni şi economişti romăni (Madgearu, Georgescu-Roegen etc.) in perioada interbelică, persistă. Cănd afirm că persistă am in vedere şi numărul mare de cetăţeni (peste 35% din populaţia ţării) care trăiesc in mediul rural; dintre aceştia numeroşi fiind cei care practică o agricultură de subzistenţă.
Contextul schiţat mai sus explică de ce mult (circa 40% din 30 de miliarde de euro) din fondurile europene alocate Romăniei pentru perioada 2007-2013 sunt destinate agriculturii (inclusiv subvenţii directe pentru fermieri), modernizării rurale in general. Logica utilizării fondurilor structurale şi de coeziune vizează clar economia relativ săracă a Romăniei. Dar, aşa cum descoperă tot mai mulţi oficiali şi cetăţeni autohtoni, folosirea banilor europeni nu este un dat; există proceduri de respectat, sunt necesare proiecte temeinic elaborate şi, mai ales, trebuie ca administraţia publică (centrală şi locală) să-şi facă bine treaba.
Auditurile din anul 2007 au revelat, fără excepţie, deficienţe majore in punerea la punct a Agenţiei pentru plăţi. Nici logistica necesară