Joaquim Rodriguez (Katusha) a devenit primul spaniol din istorie care a cîştigat Turul Lombardiei, după un atac solitar în ultimii kilometri ai cursei. Rutierul în vîrstă de 33 de ani a încheiat un sezon fabulos, în care s-a impus în Săgeata Valonă şi a ocupat un loc pe podium în două Mari Tururi

Ploaie măruntă şi rece, pămînt negru şi reavăn, frunze putrede ce îşi poartă duhul cafeniu pe deasupra asfaltului strîmt, pomi ce-şi întind crengile ca nişte gheare şi mesaje ameninţătoare mînjite de tifosi cu var proaspăt pe un traseu de 251 de kilometri. Il Lombardia a avut accentul unui roman de Ismail Kadare. Trei căţărări pe profilul cărora îţi ciupeşti degetele, întoarcerea lui Sormano, o ascensiune prezentă în doar trei ediţii ale evenimentului vechi de 104 ani, cu pante ascuţite ce îţi ard pieptul şi îţi smulg, pe rînd, înjurături şi rugăminţi către toţi sfinţii, o competiţie sculptată pentru o creatură-hibrid, combinaţie între rutierii de curse clasice şi cei de clasament general în Mari Tururi.

A fost prima zi în tricoul-curcubeu pentru belgianul Philippe Gilbert, un fel de ironie fină a naturii. Înfăşurat într-o pelerină groasă, spaniolul Alberto Contador şi-a ţinut praful de puşcă uscat, mai ales că îşi reglase tirul în mijlocul săptămînii, în Milano-Torino. Italianul Vincenzo Nibali, rechinul tăcut aflat în ultima cursă pentru Liquigas, a zîmbit larg cînd a simţit mirosul de carne crudă, în timp ce spaniolul Joaquim Rodriguez a sperat că pantele rupte ale zilei vor fi suficiente pentru primul monument din carieră.

Stăpînul ceţii: Romain Bardet (AG2R)

O evadare centrată în jurul lui Emanuele Sella (Androni) şi Nicki Sörensen (Saxo Bank) a tăiat prima tortul amărui al căţărărilor de pe Valcava şi Brianza, dar a început să se dezintegreze odată cu primele trepte de pe infama Sormano, cu 80 de kilometri înainte de final. În cea