Silvia Froicu are 35 de ani de muncă în spate şi un salariu de nici 800 de lei. La cei 56 de ani femeia a ajuns să muncească pe un post de infirmieră la Centrul de Adulţi „Sfântul Spiridon".

Zilnic îngrijeşte de tineri imobilizaţi la pat, cu diverse boli grave, îi spală, îi hrăneşte, îi schimbă iar când ajunge acasă stă cu lumina stinsă şi încearcă să întindă mâncarea de azi pe mâine.

Salariul se duce pe datorii la gaz, lumină, apă şi alte cheltuieli. Ultimele plăţi la utilităţi şi impozite i-au scos femeii din buzunar aproape 700 de lei. Nici bani de mâncare nu îi mai rămân.

„Răbdăm, ce să facem? Mai bei un ceai. Pâine nu mai mănânc. Ca să îmi ajungă banii, mănânc mai multă mămăliguţă iar când se întunecă afară sting lumina şi scot tot din priză", a spus femeia supărată că a ajuns să trăiască astfel de vremuri.

Pe lângă cheltuielile pe care le are de la o lună la alta, Silvia Froicu trebuie să fie un sprijin şi pentru doi dintre copii ei care urmează o formă superioară de învăţământ. Nu îşi imaginează cum ar putea supravieţui când de luna viitoare salariul îi va fi cu puţin peste 600 de lei.

„Am muncit toată viaţa şi acum stau cu minim pe economie. Nici nu mă gândesc să rămân pe loc. Închei activitatea. Am să caut alte modalităţi de a trăi. Prin reducerea salariului cu 25%, ei ne forţează să ne dăm demisia. Dacă tot reduc salariile, să dea şi piaţa înapoi!", a mai spus botoşăneanca deranjată de faptul că cei ce conduc ţara nu le taie din salariile parlamentarilor şi lovesc în cei care deja îşi duceau existenţa de pe o zi pe alta.

Citeşte povestea acestui funcţionar public şi în