La 27 de ani, George Ianuş este cercetător şi doctorand în cadrul Universităţii din Tokyo şi face parte din echipa care lucrează la proiectarea viitorului avion hipersonic al Japoniei pentru zboruri comerciale. Tânărul spune că nu are de gând să plece din Japonia în aceste momente grele, chiar dacă mulţi dintre colegii săi au făcut-o. „Profesorii de aici mi-au oferit o şansă extraordinară de a-mi realiza educaţia la standarde înalte. Aşa că vreau să fac tot ce pot să îi ajut la rândul meu", spune tânărul.

Cum ai ajuns să studiezi într-o lume atât de îndepărtată, geografic, dar şi cultural?

G.I.: Deşi stau aici de aproape doi ani şi jumătate, încă nu am găsit un răspuns raţional la această întrebare. În anul 5 de facultate am trimis o scrisoare de intenţie la cel puţin 50 de universităţi din Japonia. Am primit două răspunsuri. La una dintre aceste universităţi studiez şi acum. Am concurat cu 80 de studenţi din întreaga lume pe 10 locuri finanţate de guvern, dintre care doar un singur loc în Departamentul de Aero-nautică şi Astronautică. Iniţial nu am primit bursa, dar după două săptămâni de la răspunsul negativ am primit o scrisoare oficială care mă anunţa că s-a retras o persoană de la alt departament şi că s-a decis înfiinţarea unui loc în plus în departamentul meu. Mi-am urmat masterul, am aplicat pentru bursa de doctorat şi am primit-o.

Ce atrage atenţia unui european în Japonia?

G.I.: Primul lucru pe care îl observi este diferenţa dintre ei şi noi. Noi îi numim exotici, când de fapt fac parte dintr-un alt univers. Nu opus sau schimbat, ci este ceva total nou. Dacă mergi prin Europa, oriunde, poţi face asocieri între comportamente, idei, lucruri până şi gesturi ale trupului. Aici, tocmai aceste asocieri nu există. De aici şi atracţia incredibilă. Nu cred că pot să generalizez că pentru toţi europenii este aşa. Eu care nu aveam decât