În filmul 13 zile este o scenă memorabilă între Robert McNamara şi amiralul care coordonează tactic blocada navală impusă Cubei. Iritat de agresivitatea amiralului, McNamara explodează: „Nu înţelegi nimic. Asta nu este o blocadă. Este un nou limbaj, un nou vocabular. Este preşedintele Kennedy comunicând cu secretarul Hruşciov“. Cam la fel s-ar rezuma astăzi evenimentele din peninsula coreeană: un exerciţiu de comunicare între Kim Jong-Un şi comunitatea internaţională.
S-au spus multe, în timp, despre Kim Jong Il, tatăl actualului lider de la Phenian. Însă un studiu detaliat al perioadei în care s-a aflat la putere conturează profilul unui lider flexibil, care a oscilat între a plusa oportunist, forţând limitele statu-quo-ului, sau, dimpotrivă, unul care s-a adaptat cameleonic constrângerilor momentului. Ca regulă, comportamentul şi obiectivele sale au variat în funcţie de contextul politic în care Kim Jong Il operează. Însă ca filosofie operaţională de cursă lungă, acesta a încercat de fiecare dată maximizarea preferinţelor, conştientizând limitele contextului, dar oprindu-se întotdeauna înainte de a pune în pericol supravieţuirea regimului. Nu în ultimul rând, parametrii leadershipului contează, iar orice schimbare în stilul şi modul în care acesta este organizat generează schimbări în ceea ce se întâmplă în lumea din afară. Iată câteva dintre concluziile avansate de Margaret Hermann, profesor la Universitatea Syracuse, unde coordonează un proiect de leadership profiling. Miza proiectului, bazat pe un software care interpretează mostre cheie din discursurile diverşilor lideri, este aceea de a deschide o fereastră în mintea lor, de a vedea lumea din perspectiva preferinţelor lor şi a „electoratului“ lor ţintă, a constrângerilor care îi moderează. Doar cunoscând acest input specific, putem spera să dezvoltăm ceea ce studiile de apărar
