Nu a fost Nicolae Ceauşescu de prea multe ori la Zalău, dar de puţinele ori în care a fost a reuşit să îi ţină pe ghimpi pe mai toţi cei ce locuiau în oraş în acele vremuri.

Stresul unei vizite ale „celui mai iubit fiu al poporului” nu i-a ocolit, niciodată, nici pe angajaţii Galeriei de Artă „Ioan Sima”, care primeau, de fiecare dată, sarcină de… partid să organizeze o expoziţie în care era obligatoriu să se regăsească portrete ale lui Nicolae Ceauşescu şi lucrări cu „realizările măreţe” ale Epocii de Aur. Muzeograful pensionar Pia Badiu, pe atunci şefa Galeriei de Artă „Ioan Sima”, povesteşte că s-a dus până la Bucureşti după lucrări, cele de grafică fiindu-i transferate – iniţial temporar, ulterior rămânând definitiv în patrimoniul galeriei – de la Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România. Lucrările de pictură, unele semnate de pictori importanţi ai vremurilor, precum Sabin Bălaşa ori Corneliu Baba, artişti care, printre tablourile reprezentând temele lor preferate, au abordat şi creaţii care se potriveau cu spiritul epocii, le-a primit de la Oficiul de Expoziţii. „Trebuia să te conformezi. Nu se putea altfel”, explică Pia Badiu compromisul artiştilor de la acea vreme, oferind exemplul unui artist clujean, originar dintr-un sat din Sălaj, Sutor, care şi-a intitulat un tablou „Zboruri cosmice la TV”, deşi reda în imagine un grup de ţărani care se uita fix şi mirat la ceva. „În tablou nu apărea nici un televizor şi nicio navă cosmică, dar dacă aşa trebuia să se numească…”, sugerează muzeograful.

„Nu, tovarăşa! Flori, tovarăşa, flori”

Cât despre pregătirile propriu-zise pentru o eventuală vizită la muzeu a lui Ceauşescu, Pia Badiu spune că totul era „supervizat” de câţiva „tovarăşi”, care se îngrijeau ca nu cumva prin vreun tablou să apară vreun personaj care să aducă a „duşman de clasă” ori a „chiabur”. „Vedeau vreun portret al