Femeia era călare pe un soi de girafă minimalistă albă, metalică; un singur ochi imens şi orbitor îi strălucea în frunte. Femeii sau girafei, nu mi-era clar. Animalul cu încheieturi cromate se deplasa spre mine alunecînd cumva. Bănuiesc că amazoana din cîrca-i îl ajuta într-un fel pentru că apăsa cu nişte picioare zvelte tot felul de pedale aşezate undeva lîngă coastele animalului. O Meduză. Acum vedeam mai bine dincolo de lumina orbitoare. Femeia era o Meduză în capul căreia foşgăiau şerpi din inox şi şerpi din plastic, care cu capete mai ţuguiate, care cu capete mai turtite, unii aplatizaţi, alţii agresiv-conici. Şuierau, ţiuiau şi fîsîiau şerpii ăia. Meduza hohotea şi se apropia de mine cu o oglindă. Apoi mi-am dat seama. Era doctoriţa M. Stomatolog.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă TimpTelefonul mobil bipăie isteric lîngă ureche. E şase dimineaţa şi la opt fix am programare la dentist. Ca de obicei îmi vine să plîng. Aş face orice altceva. Orice. Săpat şanţuri în arşiţă, spălat vase pe viaţă, m-aş băga să fac chiar şi cele mai înfricoşătoare două chestii la care mă pot gîndi: stand up comedy şi karaoke.
Dar nu mai merge. De cîteva luni i-am inventat bunei doctoriţe tot felul de motive. Am făcut gripă şi otită succesiv, am avut şedinţe interminabile la serviciu la ore neverosimile, am plecat din oraş mai des decît un agent de vînzări.
Am pornit spre cabinet în starea care mă cuprinde invariabil înainte de vizite de genul ăsta. Palidă şi încercănată, cu viziunile coşmareşti încă vuindu-mi în cap, cu o puternică dorinţă de a o suna pe mama întru alinare şi suport. Sigur că toate miorlăielile astea le împărtăşesc numai cu dumneavoastră, acolo sînt Gigi duru, oricare dintre roboţii din Transformers, Bruce Willis în maieu alb. Aş fi în stare să suport o extracţie de măsea fără anestezie, mă ajută d
