In plina campanie electorala pentru referendum, cuiva la BBC Romania i-a venit ideea sa o sune pe Doina Cornea. Lipsa ei de simpatie pentru Traian Basescu era cunoscuta; la fel, si faptul ca nu mai e la curent cu politica de zi cu zi si vrea sa ii fie respectata viata privata.
Dupa referendum, un nou dialog cu Doina Cornea, de data asta, in seria foarte proastelor discutii ale zilei cu care ne-a obisnuit BBC-ul in ultimii doi ani, cu intrebari tendentioase, mai lungi decat raspunsurile, invers decat esti invatat la scoala BBC.
Incidentul ar fi minor, dar m-a impresionat prin consecintele lui. Dna Cornea povesteste ca taximetristii din oras, putinii care stiu cine este, vorbesc de ea ca despre o vrajitoare. Ceilalti o ignora. si astfel ajungem la adevarata drama, destinul postrevolutionar al unui om de mare caracter. Multor oameni li s-au facut nedreptati in Romania de dupa 1989.
Dar probabil ca aceea facuta ei e printre cele mai mari. Am evocat-o recent la Oxford, cu cativa prieteni englezi ai barbatului meu, din cercul care ii ajuta pe disidentii romani (cartea Jessicai Douglas-Home, aparuta la Humanitas, spune aceasta
poveste). Unul din ei a scos scrisoarea ei catre Europa libera in pantoful sau. Ne-au intrebat ce mai face. si nu am gasit cuvintele sa le explic de ce Doina Cornea nu are locul pe care il merita in stima si afectiunea romanilor de astazi.
O sa incerc acum. Doina Cornea a fost intotdeauna un model pentru mine. Dar inca din 1990, in timp ce eram sigura ca judecatile ei morale erau impecabile, am avut indoieli asupra cailor recomandate de doamna Cornea pentru a implementa principiile ei etice in realitate.
Mi s-a parut o eroare de judecata sa ceri sa se intrerupa ajutoarele pentru Romania din cauza ca se catarase dl Iliescu la varf (embargourile nu functioneaza niciodata, iar romanii aveau
