Disperarea îl împinge pe Traian Băsescu spre dezvăluirea altor faţete ale caracterului său, incompatibil cu statutul de preşedinte. Este megaloman şi aproape la fel de rupt de realitate, precum era Ceauşescu Nicolae în decembrie 1989, când invoca Marea Adunare Naţională, după ce fugise cu elicopterul din faţa ultimei mari adunări a cultului personalităţii.
Auzi aici: „Referendumul nu mai este despre Traian Băsescu, este despre statul de drept. Dacă electoratul validează această opţiune, România va fi izolată. (...) Mi-am dat seama că nu am de ce să fiu umilit, mă bat pentru România, nu pentru scaunul meu. Eu nu apăr un scaun, apăr România. (...) Validarea referendumului ar fi un dezastru politic pentru România. (...) Eu ştiu vreo zece firme care trebuiau să investească 10-15 milioane de euro în România şi au plecat în mai. (...) Oamenii ăştia au reuşit să decredibilizeze România în trei zile, după ce am construit o Românie credibilă timp de opt ani. (...) Nu mă bat pentru mine, Traian Băsescu nu mai este o problemă, mă bat pentru România europeană.(...) Îi rog pe români să nu judece referendumul drept Traian Băsescu versus Crin Antonescu, PDL versus USL. Pe 29, trebuie să vină la vot români care să apere credibilitatea României. Din păcate, pe buletinul de vot scrie un nume. (...) Pe 29, dacă voi fi demis, veţi vedea, chiar şi pe televiziunile care susţin USL-ul fără rezerve, ce i se va întâmpla României în Europa. (...) Ştiţi ce mi se pare extraordinar? Că deşi stau prost în sondaje, deşi sunt erodat, cred că românii vor face ce trebuie pe 29. Vor continua să mă înjure, dar vor vota cum trebuie”.
Mesajul este foarte explicit, nu are nevoie de traducere. Îl sintetizez, doar. Traian Băsescu spune „Eu sunt Dumnezeu (sau Zeus, dacă vreţi). Românii vor continua să se închine la mine”.
Până ieri, părea că Traian Băsescu doar cocheta cu ideea de a susţi