Bancile se uita la rata anuala a inflatiei. Si daca au vazut ca a scazut la 1,88 la suta, in septembrie si octombrie, s-au repezit sa coboare cat au putut de mult dobanzile la depozite. Socoteala gresita, pentru ca dobanda e calculata pentru 12 luni viitoare, in timp ce inflatia la care se raporteaza arata cum s-au miscat preturile timp de 12 luni trecute. Cum insa bancile au redus si dobanzile active, cele pentru credite, merita sa notam ca in aceasta privinta se grabesc prea incet.
Dar mecanismul de transmisie monetara functioneaza si deciziile BNR de a reduce pana la 4 la suta dobanda-cheie au pus in miscare, in jos, costul creditelor. Faptul ca BNR a redus dobanda de politica monetara e mai ales un semn de incredere ca dezinflatia va fi consolidata in anul 2014. Iar daca zgomotul inflationist va continua, fara indoiala ca importatorii vor vedea o oportunitate pentru ei si se vor repezi sa contracteze marfuri mai ieftine din Uniunea Europeana. Cine viseaza ca isi mai poate acoperi erorile de management cu explozii de preturi, in conditiile in care in zona euro inflatia (anuala!) se mentine in jur de 2 la suta, inseamna ca n-a inteles nimic din lectiile amare din acest timp de criza.
Banca Nationala n-a mizat insa niciodata, in batalia cu inflatia, doar pe cartea dobanzii de politica monetara. A optat, de fiecare data, pentru o conduita prudenta, contrabalansand reducerea dobanzii-cheie cu alte cateva carti, intre care gestionarea adecvata a lichiditatii din sistemul bancar. Pe aceasta din urma carte joaca si acum. Si vedem limpede cum viata bate manualele. Dupa ce, in conditiile unei crize prelungite, Banca Nationala a taiat treptat din dobanda de politica monetara, coborand-o pana la 4 la suta pe an, leul n-a dat semne de depreciere. Dimpotriva, au dominat tendintele de apreciere. Probabil ca - dupa ce lumea va iesi din criza - noile tratate nu vor
