Pentru ca ce ne-au adus aceste revolutii? Principalul lor produs este desacralizarea, care a introdus civilizatia oocidentala intr-o teribila criza de sens. Asiaticii vor castiga disputa pentru intaietate cu Vestul in primul rand in plan spiritual si numai apoi economic. E greu de inteles modul de gandire daoist, pentru ca nu seamana cu nimic. Confucianismul e altceva, e o spiritualitate, de fapt mai mult o etica, pentru curte si pentru administratie in general, mai canonic, mai organizat, in vreme ce daoismul e mistic si foarte profund. Desigur, difera net de cel occidental, e celalalt pol al gandirii umane, ca sa spunem asa. De pilda, in limbile bazate pe litere, exista cuvinte separate pentru lucruri, altele pentru actiuni sau evenimente, pe cand in chineza multe cuvinte servesc si ca substantiv si ca verb, deci cineva care gandeste in chineza poate intelege usor faptul ca obiectele pot fi si evenimente, iar lumea reala e mai curand formata din procese decat din entitati. Limbile noastre au un caracter linear, ilustrand faramitarea gandirii si a rostirii. Or, viata reala nu prea se conformeaza acestui model linear, secvential, in care noi gandim aproape totul, si respiratia, si bataile inimii sau impulsurile nervoase, in loc sa le lasam sa se petreaca in mod natural, cursiv. Viata e ritm. Din acest punct de vedere, chineza are iarasi un avantaj, o ideograma fiind de fapt un desen. Or, e mult mai usor de explicat ceva si de retinut cu ajutorul unei pictograme, decat folosind o succesiune de abstractizari. Cum spune un proverb chinez: "Un desen face mai mult decat o suta de cuvinte". Principalul fruct al daoismului este spontaneitatea. In Occident aceasta este cel mai adesea reprimata, in baza conventiilor sociale. Numai ca, din cand in cand, se atinge punctul de fierbere si atunci se produc nevroze, panici, isterii, depresii si chiar crime sau revolutii. Daoismul e