Latineasca ministrului educatiei
Cata vreme tace, prostul trece nestingherit de intelept si semidoctul de savant. Dar e suficient sa deschida gura, pentru ca imensa sansa de a parea ceea ce nici unul, nici celalalt nu sunt sa fie ratata. Spre deosebire de alte reguli, ce se pot lauda cu legiuni de exceptii, menite, chipurile, sa le intareasca, aceasta nu cunoaste abateri, sub incidenta ei cazand toti muritorii, incepand cu vladica si sfarsind cu opinca. Iar gura nu prea obisnuieste sa faca ceea ce ar fi nimerit si pentru vladica, si pentru opinca, luandu-le-o mereu pe dinainte si cauzandu-le astfel uriase prejudicii.
Bunaoara, daca domnul ministru al educatiei ar fi izbutit sa fie macar la fel de convingator cu propriu-i organ al vorbirii pe cat s-a dovedit cu liderii de sindicat din invatamant (fascinati in asemenea hal, incat si-au uitat pe drum revendicarile), ajutandu-l sa-si inteleaga misia, adica sa se margineasca a citi - rar, cu intonatie si doar atunci cand e absoluta nevoie - alocutiunile, interventiile, declaratiile redactate de consilierii pe care nu ne indoim ca ii are, am fi putut pleca din aceasta lume incredintati ca domnia sa este o persoana nu numai posesoare a unui ridicat coeficient de inteligenta, dar si instruita pe deasupra. Ca, altminteri, la ce-ar mai fi fost asezat in fruntea instructiei? E foarte adevarat ca harababura ce s-a instapanit in domeniul pe care il pastoreste cu atata competenta a ridicat oarecari semne de intrebare asupra coerentei planurilor de reformare a scolii sub inalta sa obladuire, modificate cu o regularitate pe care nici schimbarea anotimpurilor n-ar cuteza sa o concureze. Rauvoitorii au si insinuat, de altfel, ca principala problema a domniei sale n-ar fi invatamantul in intregul lui, ci o mica disciplina din cuprinsul acestuia, pe nume semantica, o domnisoara usor trecuta, ascunzand, sub apar