PSD este în declin, iar câştigarea puterii alături de PNL îl va adânci în criza de identitate. Încercarea, total neinspirată, a lui Victor Ponta de a reconecta partidul cu ideologia prin Che Guevara, astăzi un brand global ironizat de anarhi ştii greci pe tricouri prin asocierea cu Mickey Mouse sau McDonald’s, a eşuat.

Liderii PSD plâng cu lacrimi de crocodil pe umerii pensionarilor militari ale căror venituri au scăzut de la 8.000 de lei, ori peste, la 3.500 de lei, considerând probabil că toţi pensionarii sub 3.000 de lei sunt proşti. Şi orbi pe deasupra: nu văd că interesul partidelor, mai ales al PSD, de a-şi crea grupuri electorale fidele a format o castă a pensionarilor. PSD s-a simţit obligat să participe la acestă dezbatere din moment ce este creatorul inechităţilor din sistemul de pensii şi să susţină, imoral, dreptul la privilegiu al unor cetăţeni. Victor Ponta s-a trezit în faţa următoarei alegeri: dacă s-ar fi delimitat ideologic de practicile perverse ale înaintaşilor săi politici, ar fi fost automat perceput ca un susţinător al lui Traian Băsescu. Dar avea la îndemână o a treia cale: să lase liberalilor demolarea sistemului unic de pensii şi să critice puterea de pe flancul stâng, adică pe tema Codului Muncii.

Sunt două explicaţii pentru care, şi în al 12-lea ceas, PSD ignoră proiectul de Cod al Muncii propus de guvern şi acuzat de sindicate că ar restrânge drepturile angajaţilor, supunându- i cererilor, chiar şi imorale prin anularea clauzei de conştiinţă, ale angajatorilor. Prima ar fi aceea că PSD, un partid oportunist pentru care beneficiul în voturi este mai important decât identitatea de stânga, nu crede în potenţialul electoral al temei. E posibil să nu se înşele dacă pornim de la ipoteza, verificabilă pe muncitorii migranţi care au acceptat să lucreze în orice condiţii, că angajatul român este dispus să consimtă la contra