30% ? De ce nu 25%, de ce nu 40% sau 50%, cât era?
Scăderea de la 50% la 30% pentru pragul de prezenţă la referendum este o manevră politicianistă a USL, legată de adoptarea Constituţiei modificate sau de posibilitatea unei noi suspendări a lui T. Băsescu. Cum tot joc politic este şi opoziţia faţă de pragul 30% manifestată de PDL, UDMR sau PPDD.
Dincolo de bătălia politică la zi, întrebările de mai sus privind procentele sunt fără răspuns. Întrebarea care poate primi un răspuns este alta: e drept să existe un prag de prezenţă pentru validarea unui referendum?
Opinia subsemnatului este că nu. Orice prag, fie că e 10%, fie că e 80%, înseamnă o strâmbătate făcută unor cetăţeni.
Existenţa pragului transformă absenţa de la vot, în vot activ. Opoziţia spune că a nu veni la vot înseamnă un vot negativ faţă de clasa politică – fals. Votul absent e opac: un cetăţean poate să nu se ducă la urnă pentru că e leneş, pentru că n-are spirit civic sau nu-l interesează tema referendumului. Dar chiar dacă absenteismul lui e cu scop electoral, nu e drept ca respectivul să-şi poată impune opţiunea nevotând. Esenţa procesului democratic este votul, nu nonvotul.
Pragul electoral, aşa cum am putut constata practic în vara trecută, poate anula votul tuturor celor care au votat şi poate valida voturi inexistente. Or, este profund nedrept ca votul, fie şi al unui singur cetăţean, executat corect, să fie anulat pentru că alţii nu au votat.
Dacă, în schimb, este suprimat orice prag electoral şi rezultatul unui referendum poate fi decis de jumătate +1 dintre cei care votează efectiv, atunci putem fi bolnavi civic, dar nu nedrepţi.
Votul valabil al oricui nu mai este anulat în acest caz. Fiecare vot trebuie să conteze, un alt principiu democratic fundamental este respectat. Fireşte că e posibil să se prezinte mai puţin de, să zicem, un sfert din pop