Din ce în ce mai mulți copii aleg acest sport de sezon în detrimentul altora, deși cheltuielile sunt, probabil, cele mai mari dintre alte distracții
Schiul a fost considerat multă vreme un sport al elitei, al oamenilor cu bani. Asta pentru că pregătirea unei vacanţe la schi înseamnă cheltuială. E adevărat, o dată cumpărate, costumul, clăparii, schiurile şi celelalte accesorii te pot ţine câţiva ani. Chiar şi în cazul copiilor. Pentru alţii însă, magazinele „second hand” sunt o adevărată mană cerească şi de multe ori constituie singura soluţie pentru a continua practicarea unui sport de care, o dată ce te-ai îndrăgostit, eşti pierdut!
150 de kilometri de pârtie
În ultimii ani, tot mai mulţi români îşi duc copiii la schi. Cel mai la îndemână rămân tot destinaţiile autohtone. Domeniul schiabil în ţara noastră însumează însă doar aproximativ 150 de kilometri, adică echivalentul unei singure staţiuni din Austria!
În această perioadă, oferta e generoasă pentru copiii care vor să înveţe să schieze sau pentru cei care vor să se perfecţioneze. Sunt însă oferte şi oferte, sub sau cu mult peste suma amintită. Unele şcoli nu au inclus în preţ ceea ce străinii numesc „skipass”, cartela care îţi asigură urcarea cu telescaunul ori cu telecabina.
Sunt părinţi care preferă să-şi însoţească copiii la schi. Alţii îi trimit în tabere, având încredere atât în copii, cât şi în instructori. Pentru cei nehotărâţi, dar dornici să-şi vadă copiii pe schiuri, le dau un sfat: daţi-i la o vârstă cât mai fragedă! La patru-cinci ani e perfect! Inconştienţa vârstei le învinge teama, care se instalează tot mai pregnant mai târziu. Şcoli de schi sunt în mai toate staţiunile montane în care poţi practica acest sport. România a încercat în ultima perioadă o contraofensivă la ceea ce oferă străinii în materie de schi. Se poate schia în:
✓ Caraş Severin (Muntele Mic, Văliug
