Mi-e greu sa-mi imaginez un comentator mai competent decat profesorul Cristian Preda al cartii lansate pe 1 iunie la Bookfest. Nu numai pentru ca este un politolog respectat, un autentic spirit liberal, deschis spre dialog si ostil oricarui partizanat fanatic, ci si pentru ca a fost el insusi aproape de doi presedinti si cunoaste din interior dinamica vizibila si invizibila a Palatului Cotroceni: consilier de stat in timpul lui Emil Constantinescu, consilier prezidential in primul mandat al lui Traian Basescu. Public mai jos un text postat pe blogul sau. Ii multumesc pentru cuvintele calde despre carte si pentru reafirmarea adevarului in legatura cu momente ce-au fost de prea multe ori rastalmacite calomnios de catre unii sau altii…
“În volumul Cartea președinților, tocmai ieșit de sub tipar la Humanitas, Vladimir Tismăneanu dialoghează cu Cristian Pătrășconiu despre cei trei șefi de stat ai României postcomuniste. Într-un pasaj de la pagina 184, politologul american de origine română menționează un episod din zbuciumata istorie a IICCR/IICCMER petrecut în 2009, și anume propunerea făcută lui Marius Oprea și Stejărel Olaru de a contopi comisia prezidențială pentru analiza comunismului și IICCR. VT menționează că, deși M. Oprea și-a dat acordul, ulterior a blocat orice activitate, așteptând, de fapt, rezultatul alegerilor și, mai exact, o victorie a lui Geoană. Autorul mă ia drept martor, menționând că eram consilier prezidențial și am fost implicat în acest “compromis onorabil”, în condițiile în care Traian Băsescu nu a dorit să-l îndepărteze pe Oprea din IICCR.
Mă simt obligat să confirm afirmațiile lui Vladimir Tismăneanu, care reproduce cu maximă acuratețe un episod din istorie noastră recentă: Oprea a acceptat colaborarea după care a făcut tot posibilul ca “da” să fie “nu”.
Vă recomand, de altfel, cu multă căldură volumul Cartea președinților,
