Daca suferim cu adevarat in materie de geografie simbolica, atunci putem aminti cateva dintre tarele noastre istorice: improvizatia, graba, fusereala in toate, care au determinat, de cel putin doua sute de ani, nota dominanta a "sufletului nostru etnic", cum afima D. Draghicescu in lucrarea sa Din psihologia poporului roman.

Tocmai aceasta staruinta intru neprevedere, nepasare, nepricepere fac la noi lucrurile mai mult provizorii si efemere. Secolul al XIX-lea ni se infatiseaza "ca o atmosfera sociala zguduita de curente puternice, dese schimbari si reforme, in care institutiile se improvizeaza intr-o clipa si sunt daramate si dispar chiar in clipa urmatoare. In aceasta atmosfera totul este provizoriu si efemer". Provizoriu si efemer exista in fiecare an scolar, cand nu se cunosc la vreme regulamentele de organizare si monitorizare a unui eveniment national precum bacalaureatul sau testele nationale. De cand luptam pentru modernizare, in scumpa noastra tara "totul in viata publica si privata este o babilonie fara sens, intr-o dezordine si intr-o anarhie fara capat".

D. Draghicescu a subliniat foarte inspirat ca, de fapt, "caracterul indivizilor si al popoarelor este ecoul pe care-l lasa in suflete felul activitatii ce desfasoara institutiile". Acestea sunt precum niste tipare "in care se toarna activitatea membrilor unei societati. Ele modeleaza si dau forma manifestarilor omenesti. Activitatea popoarelor si a indivizilor se desfasoara dupa calapoadele acestor institutii. Reformarea prea repetata a acestor tipare de activitate, topirea lor, dizolvarea continua a institutiilor aduc dizolvarea activitatii popoarelor si prin aceea a caracterului lor".

Aceasta este o adevarata "aiureala" a istoriei, care, iata, se prelinge sub cuvantul inselator al "reformei" din zilele noastre. Graba, fusereala, amatorismul, nepriceperea si neprevederea in domeniul