În condiţiile democraţiei neconsolidate de la noi, instituţiile statului de drept, de la Parchet până la Serviciile secrete, şi mogulii de presă ştiu că, indiferent de rezultatele celor două scrutine, vor mai avea de-a face cu un Traian Băsescu în plinătatea puterii.
În 2003, când s-a purces la revizuirea Constituţiei din 1991, s-a introdus un mandat prezidenţial de cinci ani, sub motivul că decalarea scrutinului pentru Parlament de cel pentru Cotroceni va da electoratului posibilitatea de a alege un partid fără a mai fi influenţat de un singur om. Făuritorii Constituţiei revizuite n-au prevăzut însă că la Cotroceni va ajunge Traian Băsescu. Dacă ar fi avut, fie şi o clipă, imaginea anului electoral 2008, mai mult ca sigur ar fi renunţat la această prevedere. Pentru că, aşa cum se anunţă deja anul electoral 2008, parlamentarele vor sta sub influenţa unui singur om mai mult ca niciodată în ultimii douăzeci de ani. E suficient, din acest punct de vedere, să raportăm 2008 la anii electorali anteriori.
Dată fiind înscrierea în campania prezidenţială (Ion Iliescu în 1992 şi în 1996) sau finele de şedere la Cotroceni (Emil Constantinescu în 2000 şi Ion Iliescu în 2004), pentru preşedinţii de până acum câştigarea parlamentarelor de către partidele lor n-a fost o chestiune de viaţă şi de moarte. În primul rând, pentru că, în calitate de candidaţi, ei aveau interesul ca partidele să-i sprijine în campanie. Când au fost preşedinţi, la fine de mandat au fost chiar dispuşi ca partidele lor să piardă alegerile parlamentare. Nu de alta, dar nu-i prea încânta succesul altor fruntaşi ai partidelor.
În al doilea rând, România nu cunoscuse până atunci o situaţie precum cea din ultimii trei ani. Situaţia în care preşedintele s-a aflat în conflict deschis cu partidul de la guvernare. În consecinţă, candidaţii la preşedi