Un celebru prim-ministru englez din sec.19 a spus: statele nu au sentimente, ci doar interese. Aş adăuga că acest lucru este cu atât mai adevărat pentru marile Companii internaţionale.
Nu ştiu cine a propus numele de Nabucco pentru marea conductă de gaz ce urma să plece din Marea Caspică, să sub-traverseze Marea Neagră, să treacă apoi prin Bulgaria, România şi Ungaria pentru a ajunge în Austria, dar cel care a făcut-o a fost prost inspirat. Regele Babilonului, Nabucodonosor al II-lea - de la care s-a inspirat naşul conductei - are un prost renume în istorie – impus, e adevărat, de evreii pe care i-a învins şi deportat - unul de despot nemilos şi ucigaş a sute de mii de oameni în permanentele războaie pe care le-a purtat de-a lungul întregii sale domnii (605-562 î.e.n).
În celebra operă a lui Verdi, Nabucco, el înnebuneşte şi, bineînţeles, moare din nou.
Zilele trecute, conducta de gaz, care-i poartă numele, a murit şi ea, înainte de a se naşte.
Povestea-i lungă şi enervantă. În ultimile două săptămâni, toate media româneşti şi internaţionale au fost pline de informaţii, relatări, luări de poziţii etc. privind eliminarea Proiectului Nabucco şi selectarea celui rival, respectiv TAP (Trans -Adriatic Pipeline) de către consorţiul şah Deniz 2 - uriaşă platformă de gaz metan din Marea Caspică, Azerbaidjan.
De aceea, voi lăsa amănuntele la o parte şi mă voi limita la câteva consideraţii privind decizia Consorţiului; găsim, de altfel, în presa românească, numeroase interpretări şi analize ale evenimentului - unele deosebit de pertinente - fapt ce mă determină, o dată în plus, să fiu cât mai concis.
Am evitat, aşa cum am spus-o şi cu alte ocazii, să fac previziuni, pronosticuri hazardate în legătură cu faptele şi evenimentele din diferitele părţi ale lumii, pe care le-am analizat de vreo 4-5 ani încoace.
Şi , totuşi, au fost câte