"Liderii nostri sint fie niste insi complexati, care nu cunosc decit o singura modalitate de a scapa de complexul inferioritatii, aceea de a fi sefi de partide, ori sint niste tirani a caror sete de putere le intuneca mintile, ori sint niste hoti pentru care sefia asupra unor partide este calea spre putere si, implicit, spre bunuri de furat" - (Constantin Cheianu, "Jurnal de Chisinau", 10 august 2007)).
Canicula, mon cher, chiar daca grozavele temperaturi de acum o saptamina, doua au mai - vorba crainicilor - diminuat. Ceea ce inseamna, implicit, si saracie editoriala, nu numai agricola, alias subiecte intrate in criza, stil din ce in ce mai flasc, o lentoare maladiva a topicii. Presa noastra iti face zilele acestea, de departe, impresia unui beduin ratacit in pustiu, vlaguit peste masura, oscilind-ezitind la limita dintre oniric si palpabil, cind totul, delaolalta, capata un primejdios aer de verosimilitate si te poti patetiza intempestiv, pe fleacuri de care altminteri nu te-ai sinchisi deloc...
Nu e un portret exact, ma grabesc sa avertizez. E mai curind unul impresionist, efect al survolului fulgurant (sau, ma rog, citeodata plictisit, alteori abulic, distrat, dupa felesagul implacabil al umorii si pasul fatal al digestiei...). Nelipsit insa de ratiunii proprii. Caci de-o iei metodic, cu apostolica & stiintifica rabdare, conform cutumelor academice, vezi ca paginile arata, ca si mai inainte, divers, constati ca stirile sint, cum-necum, proaspete (chit ca destul de spalacite!); ca reportajele iti dau, precum odinioara, o minima satisfactie a preciziei, a amanuntului bine captat si ca editorialele parca-parca se afla in treaba. Dar pirjolul se simte: lipseste nervul, percutanta, bucuria sintagmatica, frenezia volutelor. Citesti cu un apasator sentiment de deja vu. Spiritele, calambururile, glumitele, ironiile si chiar sarcasmul (o avis rara, pentru ca pre
