„Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!“. Aferim, nene Iancule, că bine ai mai zis! Alegerile locale abia încheiate confirmă cu vârf şi îndesat profeţiile nenicului, ba, pe alocuri, realitatea chiar bate ficţiunea. Politichia românească şi-a dat în petic, aşa cum o face de optsprezece ani. Taximetria electorală - transportarea alegătorilor cu maşinile partidului până la secţia de votare, mita electorală - împărţirea de bani sau bunuri pentru a cumpăra votul, influenţarea alegătorilor - discursurile încărcate de promisiuni şi mai ales de ameninţări rostite prin preajma secţiilor de votare de candidaţii la primăriile rurale, afişajul electoral ilegal - afişe, panouri, postere lăsate neridicate în raza secţiilor de votare, incompetenţa membrilor şi a preşedinţilor din birourile electorale, toate acestea şi multe altele reprezintă atitudinea de sfidare cu care partidele politice implicate în lupta electorală tratează principiile democraţiei moderne europene.

Alegerile locale 2008 au fost arena în care marile grupuri de interese din interiorul partidelor s-au luptat pentru dobândirea sau păstrarea controlului asupra avuţiei naţionale. Miza a fost imensă. În procesul de integrare a României în Uniunea Europeană urmează o etapă deosebit de importantă. Transferul puterii către regiuni şi comunităţile locale. Primarul şi preşedintele de consiliu judeţean dobândesc o importanţă fără precedent în istoria postdecembristă a societăţii româneşti. Aceste două personaje vor controla administrarea fondurilor europene, adică sume de milioane de euro la nivelul fiecărui judeţ al ţării. O importanţă cel puţin egală o are şi faptul că, prin deţinerea primăriilor, partidele învingătoare vor controla viitoarele circumscripţii electorale ale votului uninominal pentru parlamentul naţional la alegerile din toamnă.

Mizeriile