Cei mai mulţi lăudau intervenţia energică a României, în timp ce agenţii lor încercau să intervină pe lângă rege, prim-ministru sau alţi politicieni în favoarea intereselor lor sau ale protejaţilor lor. Participarea victorioasă la acest război Balcanic a asigurat României poziţia mult-visată de către politicienii noştri, cea de putere regională, care şi-a impus obiectivele strategice şi politice: stăpânirea asupra Cadrilaterului şi recunoaşterea drepturilor culturale pentru aromâni.
Descris în epocă drept „o mare faptă de vitejie” a armatei regale şi un succes major al diplomaţiei româneşti, evenimentul va atrage după sine, în scurt timp, o sumedenie de consecinţe nefaste. Care au fost aceste consecinţe? Ce raţiuni au determinat România să ocupe Cadrilaterul? Cum a devenit această regiune o piatră de moară la gâtul ţării?
Au răspuns la aceste întrebări, dar şi la multe altele, istoricii Florin Şperlea, Manuel Stănescu şi Ciprian Plăiaşu, editor Historia, într-o dezbatere moderată de Ion M. Ioniţă.
Dezbatere Historia: Când România a atacat Bulgaria
Cele mai importante declaraţii:
„Cred că e important să configurăm raţiunea pentru care aceste războaie s-au întâmplat. Este o zonă în care avem de a face cu un reflux al Imperiului Otoman. Turcii asediază Viena chiar târziu şi evident că acest reflux înseamnă o presiune pe care o exercită alte două mari puteri: Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Ţarist. Independenţa Bulgariei se petrece destul de târziu, s-a proclamat independenţa în 1808.“
„Trebuie să înţelegem că anul 1913 reprezintă prima orientare destul de clară a României spre Antanta, România fiind legată de tratate înţelege că rolul ei este mai aproape de politica Antantei. Justificarea României de intrare în război a fost de menţinere a statului, e clar că România a intrat în conflict după consultări, nu c
