Autorităţile vorbesc de ani de zile de o închisoare nouă în locul Izolatorului de detenţie preventivă din strada Tighina. Până aceasta va fi gata va mai dura, iar noi vom continua să plătim milioane de euro despăgubiri pentru condiţiile „de cazare" de aici.
Pentru cei mai mulţi deţinuţi care ajung în Penitenciarul numărul 13 din Capitală, pedeapsa penală înseamnă nu doar anii de detenţie, dar şi un trai în condiţii inumane. Mizeria din instituţia supranumită recent de ministrul Justiţiei „penitenciarul-problemă" ne-a adus până acum cel puţin 13 hotărâri ale CEDO în care s-a constatat încălcarea drepturilor deţinuţilor, iar Guvernul a plătit peste 180.000 de euro prejudicii morale. Celulele supraaglomerate şi condiţiile igienice deplorabile cauzate şi de proiectul din secolul trecut al închisorii nu pot dispărea într-o zi, sugerează adminstraţia, care preferă să vorbească despre necesitatea construcţiei unui penitenciar nou.
Atunci când cineva din afară îşi anunţă vizita la Penitenciarul numărul 13, Serviciul de Presă al Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP) are grijă ca oaspeţii să vadă în primul rând cele câteva celule care sunt „în regulă" şi locurile în care noua administraţie a făcut recent mici reparaţii. De asemenea, la întâlnirea cu oaspeţii sunt chemaţi deţinuţii care „nu au probleme cu administraţia" şi sunt gata să laude în orice moment condiţiile din închisoare. Echipa Centrului de Investigaţii Jurnalistice, care a vizitat penitenciarul la începutul lunii august, în cea mai caldă perioadă a anului, a avut parte de acelaşi tratament. Doar că, insistând, am reuşit să vedem şi o altă realitate în închisoare.
De regulă, aici nu se plâng de condiţii şi atitudinea gradienilor doar deţinuţii care au dreptul să muncească şi se plimbă liber pe teritoriul închisorii. Aceştia sunt măturătorii, bucătarii, lăcătuşii, iar dintre femei - cele
