O stire recenta ne informeaza ca mitropolitul Nicolae al Banatului a fost supus unui control medical urgent deoarece starea sanatatii sale nu este dintre cele mai fericite. Vreau sa cred ca situatia actuala se datoreaza varstei inaintate si catusi de putin tensiunilor in care a fost silit sa traiasca dupa ce acum mai bine de o luna a facut acel gest considerat de unii scandalos, de altii vizionar, prin care s-a impartasit din potirul greco-catolic. Mitropolitul Corneanu este o personalitate duhovniceasca si daca a facut ce a facut nu a fost menit sa ne contrarieze, ci ca sa ne ilumineze. A sarit insa peste cal? Cei care l-au criticat asa au vazut si vad lucrurile. Nu-i vorba ca intotdeauna aceia care forteaza granitele si vor stergerea lor nu s-au bucurat de un tratament prea bland. Cand vezi cu un pas inainte de semenii tai nu te poti astepta la dragostea si intelegerea acelorasi semeni. Totusi, in acest caz lucrurile sunt extrem de complexe.

De curand am primit un comunicat din partea Asociatiei 16-22 Decembrie Timisoara, care-si exprima neconditionat sprjinul in favoarea mitropolitului Corneanu, plecand de la gestul sau mai sus amintit. Iata cum suna un fragment din comunicat: "Cei ce-au murit in decembrie 1989 – mai intai la Timisoara, apoi in Bucuresti si in celelalte orase ale tarii – nu au murit pentru ca noi sa traim in ura si dezbinare, in vrajmasie si inversunare. Noi nu putem concepe crestinismul decat intr-o stransa unitate fata de Dumnezeu si fata de oameni…". Foarte frumos, nimic de zis… Observatia venita de la citatul Cristian Tabara in acelasi comunicat, potrivit careia nu avem nelamuriri teologice, ci nelamuriri umane, este valabila, dar numai in masura in care printr-un exces de umanitate uitam ca sunt niste reguli peste care nu ne ajuta sa trecem nici cele mai nobile sentimente. O fi crestinismul religia iubirii si a infratirii, da