Un copil de 4-5 ani poate simţi tentaţia să inventeze întâmplări şi să vă capteze atenţia cu mici sau mari minciuni. Vârsta de 4-5 ani este cea la care copiii încep să con-struiască poveşti, mai ales pentru amu-zamentul celor-lalţi şi pentru a se simţi în centrul „universului". Vă puteţi întreba cum este bine să reacţionaţi în astfel de situaţii: să îi pedepsiţi, să îi ignoraţi, să vă distraţi împreună cu ceilalţi pe seama lor, în ideea că o să treacă peste această etapă.

Ultima invenţie, iubitul de la grădiniţă

Floriana Grigore, 35 de ani, a observat că fetiţa ei de 5 ani, Alexandra, are o nouă pasiune: să inventeze poveşti şi să spună minciuni, mai ales când sunt musafiri în preajmă. „În timp ce eram la masă cu câţiva amici, a început să descrie cum a văzut-o ea pe bunica dansând dezbrăcată, ceea ce nu era adevărat. Altădată, când eram la doctor, a spus că are un frăţior pe care îl cheamă Mihai şi are 9 ani, ceea ce iarăşi era o minciună. În realitate, ea are o surioară de 2 ani", povesteşte Floriana.

Ultima invenţie a Alexandrei a fost că are un iubit la grădiniţă, care i-a adus flori şi uneori o ţine de mână. „Asta, în contextul în care verişoarele ei mai mari povesteau despre iubiţii lor şi nici una nu o băga în seamă", povesteşte Floriana.

Metoda pe care părinţii au ales‑o pentru a o potoli în astfel de situaţii o constituie „micile pedepse", de tipul „Stai 10 minute în camera ta pentru că spui prostii". „Dacă invenţia e mai deşucheată, o pedepsim mai serios, dacă sunt naivităţi, doar îi atragem atenţia că este vorba despre o minciună", spune Floriana.

Micile pedepse nu sunt o soluţie

Experţii în psihologia copilului spun că la vârsta preşcolară micuţii se află în perioada în care descoperă lumea, testează limite, simt nevoia de a fi în centrul atenţiei.

„Dacă cel mic a fabulat o dată şi comportamentul său a fos