*
Condusă de umbră spre lăcaşul de cult
pentru tibetanii galbeni
calea se boţi într-un punct
În pieptul meu se află piatra
ce subţiază flăcări
Genele devin strune
La care cîntă aurul stupelor
Nouă căi pentru a atinge iluminarea
Litanii de grădină mă scaldă în
culoarea aşteptării
Munţii se retrag în ei înşişi
Sub acoperişul Templului Jonkang –
două căprioare ţîşnesc din desişul
de anotimpuri încîlcite în nori
Cu o tandreţe de păpădie ating statui
Se tînguie în mine strivitele splendori
*
Parcă aş călca cioburi din pahare sparte
pe care neputându-le lipi
le-am fixat între veghe şi vis
în tencuiala zidului ce înconjură gheizerul
sfidat de nămeţii rămaşi neîncepuţi
ai vârfurilor de peste 7000 m
Parcă trupul ştampilat de ţigări aprinse
la cucerirea unui nou regat cu dezamăgiri
e promis coşului cu ouă
scufundat în apa clocotind
pentru a le oferi celor mîngîiaţi
de palma care i-a plesnit
*
Pe şoseaua Lhasa-Kathmandu
cineva a ieşit din mine cu inima în pumni
şi-o jefuia de polen
La statuia lui Budha în stîncă –
rugăciuni pe steguleţe în culori tibetane
Contemplarea rănii pînă era să mă-nchidă în ea
Cei care au reuşit să fixexe atît de sus
eşarfele albe ce duceau dorinţele spre zei
s-au înecat într-o baltă de lumină
Treceam serpentinele pasului Kambala (4100m) –
lotus năruit de noiembrie
Apa dulce a Lacului Yomdruk
(unul dintre cele patru lacuri
cu apă sfîntă în cultura tibetană)
împrumuta albastru
Era chiar partea de cer pe care mi-ai promis-o
Din cînd în cînd un tremur al suprafeţei
ca şi cînd ar fi atinsă de meteoriţii căzuţi din tine
cînd înce