Toata Valea Jijiei, de la izvoare pina la varsare, mirosea a turte prajite, o delicatese a saracului, in copilaria mea. Cu citiva ani in urma, vazindu-mi semnatura in "Revista Romana", un domn din Timoc - sau din Banatul Sirbesc?, nu-mi amintesc exact - mi-a scris, cu multa efuziune, tatonindu-ma daca nu cumva sintem rude. Pe el chemindu-l Turturea, a presupus ca poate avem stramosi comuni, ceea ce nu-i exclus. Vorba agrarianului Mircea Snegur, din epoca "podului cu flori": "Sa ne tinem de neamuri!" Nu stiu daca stramosii mei or fi venit din vestul romanitatii, sau cei ai dlui Turturea din est. Cert e ca, periodic, am revelatia a tot felul de rude, mai mult sau mai putin indepartate. In "epoca de aur" am primit felicitari (ironice!) de la amici, cind mi-a aparut numele in "Scinteia", ca deputat in Marea Adunare Nationala! Era vorba de un Nicolae Turtureanu, director general al Combinatului de Celuloza si Hirtie de la Suceava. Cam tot pe atunci, la "Cronica", o distinsa doamna, care semna (frecvent) Ecaterina Hanganu, a venit intr-o zi cu un articol semnat, in premiera: Ecaterina Hanganu-Turtureanu. Am incercat s-o persuadez in a renunta la adaos, intrucit se crea o confuzie nedorita, eu fiind de multa vreme casatorit (si pour toujours) cu Rodica Duca. Dar n-am reusit: doamna se casatorise recent cu un Turtureanu si vroia - firesc, de altfel - sa insereze acest fapt. Nu ne-a ramas decit sa ne amuzam de situatie. In cel mai nou numar din "Dacia Literara", profesorul psiholog Adrian Neculau, coriveranul meu jijian si coleg, aci, de pagina, a avut amabilitatea sa comenteze Exercitiile(mele) de neuitare, postate intr-un Capat de linie... Si nu-i prima data cind o face, mai scriind dumnealui, in urma cu vreun an, si despre Dubla (noastra) cetatenie. Pentru un scriitor, lectura cartilor sale printr-o grila psiho-sociologica este o experienta fascinanta, relevindu-i conexiun