Din panoplia echipamentului amatorului de munte, hainele se situează definitiv pe locul doi după încălţăminte. De foarte mulţi ani este admisă universal ideea că modul cel mai eficace de a se îmbrăca este bazat pe un principiu deosebit... „Principiul celor 3 straturi".
Primul strat, zis de confort, în contact direct cu pielea „recuperează" transpiraţia şi o elimină spre exterior. Al doilea strat asigură căldura. Ultimul strat împiedică pătrunderea vântului spre straturile interioare protectoare. Astăzi, prima parte despre hainele de corp şi materiile lor, bumbacul, fibrele sintetice şi lâna.
Bumbacul este cel mai accesibil material textil în termeni de preţ. Dar păcătuieşte în ce priveşte performanţele. Prin natura sa, bumbacul absoarbe foarte uşor transpiraţia, în jur de 1/3 din propria greutate. De unde şi utilizarea lui pentru prosoape. Dar cui i-ar trece prin cap să se ştergă cu un prosop ud? Pe timp de iarnă, bumbacul se răceşte extrem de repede. Se ştie că pierderile calorice ale corpului uman sunt de 30 de ori mai mari în mediu umed decât în mediu sec, fenomen favorizat de hainele de corp din bumbac. De unde şi avizul imperativ al anglo-saxonilor: In winter cotton kills!
În comparaţie cu bumbacul, fibrele sintetice, apărute în 1935, prezintă nenumărate calităţi superioare bumbacului. Ele absorb doar 1% din propria greutate, de unde o uscare mult mai rapidă. Una dintre cele mai răspândite este poliesterul, extrem de uşor de prelucrat, reciclabil practic la infinit. Poliesterul netratat are proprietăţi hidrofuge, adică respinge apa.
Delăsată o vreme, lâna revine în forţă la începutul anilor '70. Lâna este o fibră cheratinică de origine ovină folosită în industria textilă. Termenul lână subînţelege în principal fibră care provine de la oaie, fără a uita însă lâna angora, mohair, cashmir, alpaga, lama, guanac
