Desi pe coperta scrie Jurnal 1952-1982, am dat buzna in cartea aparuta la Editura Dominor (editie de Mioara Anton, prefata de Florin Constantiniu) in speranta ca vom afla, in sfarsit, detalii direct de la sursa despre atat de controversata perioada 1938-1952. Jurnal vol. 1 (1952-1982) Desi pe coperta scrie Jurnal 1952-1982, am dat buzna in cartea aparuta la Editura Dominor (editie de Mioara Anton, prefata de Florin Constantiniu) in speranta ca vom afla, in sfarsit, detalii direct de la sursa despre atat de controversata perioada 1938-1952.
Perioada de dublu colaborationism, cu regimul antonescian si cu cel stalinist, si care avea sa alimenteze decenii de-a randul spumegatiile partidei lui Eugen Barbu la adresa lui George Macovescu. Nu pot merge asa de departe ca Marian Popa, care, in Istoria literaturii romane de azi pe maine, il califica pe Macovescu drept "tipicul functionar supus, oportunist, agent al tuturor oficinelor de propaganda si spionaj, caruia i se creeaza dupa razboi o imagine de filocomunist deghizat in anticomunist interbelic", insa nici formula editoarei nu este de ajuns: "crezul sau a fost victoria ideii comuniste, nealterata insa de abuzurile si teroarea care au urmat punerii acesteia in practica".
Macovescu (1913-2002) a fost, desigur, un comunist idealist format la scoala presei socialiste din Sarindar, colaborator la Adevarul si Dimineata (dar si la Timpul si Vremea!), si a lucrat in sectoare delicate, de la cenzura antonesciana (unde il va fi mandatat partidul ca agent sub acoperire) la Ministerul Propagandei, sub Petru Groza, si pana la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, sub Ceausescu (1972-1978), trecand prin rolul de ambasador al Anei Pauker la Londra (1947-1949), exclus din corpul diplomatic in 1952, dar trimis ambasador in SUA (1959-1961), presedintele Uniunii Scriitorilor din 1972 in 1981, in bune relatii cu Maure
