"M-am născut cu rusa. Citesc de dimineaţă în rusă. De mică, venind în România, tata era de aici şi era din Suceava, am deprins germana. Altfel nu aveam cum să mă înţeleg cu bunica şi mătuşile. În ajun de a merge la şcoală mi-a luat tata profesor de franceză, iar în clasa întîi primară ştiam franceză, rusă, germană şi română. După ce m-am pensionat m-am dus la Institutul de limbă italiană şi am făcut cursul complet de limbă. Acolo învăţam versuri de Montale şi recitam sau jucam scenete de Goldoni. Vedeam filme foarte bune. După ce am terminat italiana am făcut o excursie pînă la Londra. Am fost amorezată de Londra, mi-a plăcut atît de mult... am făcut universitatea populară, e adevărat că nu am prea învăţat prea mult, dar am citit foarte mult. M-am înscris la bibliotecile britanică şi americană. Important este ca după ce te pensionezi să îţi ţii mintea vioaie. Tata, Iosif, a plecat la războiul din '16-'18 la Odessa, cu regimentul şi acolo l-a prins revoluţia. Asta a fost o revoluţie grozavă. Regimentul lui s-a împrăştiat. El, spirit aventurier şi avînd aparatul fotografic la el şi cutia cu casete de sticlă, a mers din localitate în localitate. S-a oprit în Novorosiisk. A întrebat pe cineva dacă ştie un pat de dormit. Nu o cameră, ci un pat. Respectivul l-a luat acasă. Era student la Sankt-Petersburg, Istoria Artelor. Acolo a cunoscut-o pe mama. După decesul mamei mele am vrut să-mi vizitez rudele... asta da întîmplare nostimă. Eu,

printre ultimele mele piese jucate, am jucat şi Căsătoria de Gogol, la Teatrul Nord din Satu Mare. Directorul ne-a spus că vom face un schimb de experienţă cu un teatrul rusesc. Eu i-am spus că aş vrea să învăţ ultimul monolog în limba rusă. Ca o bombă pentru spectatori. Eu am învăţat, dar turneul nu s-a mai ţinut. Nu-i nimic, am zis. Mi-am exersat memoria. Fiind la Chişinău, la un unchi, am vrut să merg şi la Leningrad, să-mi c