Deşi nu are bani, nu fură. Deşi nu are ce mânca, el nu cerşeşte. Deşi doarme pe unde apucă, el se spală şi se îngrijeşte. Nu este vorba despre un boschetar - minune, ci de un tânăr bolnav, rămas fără casă.
Florin Lucian Grădinaru şi-a trăit cei 23 de ani sub povara bolilor. Tânărul suferă de câteva boli grave, printre care hepatită cronică, diabet şi sindromul Basedow Graves. Cea mai gravă este însă epilepsia de care suferă din copilărie. Şi pentru că nu era suficient, tatăl său l-a dat afară din casă. „Acum un an de zile, tatăl vitreg m-a dat afară din casă, pentru că nu mă suportă. De atunci stau în gară. Am încercat să lucrez, să găsesc un loc unde să stau, însă nu s-a putut rezolva nimic”, a declarat Florin Lucian Grădinaru.
Dat afară după o criză de epilepsie
Gara a devenit singura casă a băiatului. Deşi îi este greu fără bani, băiatul spune că nu fură. Deşi nu are ce să mănânce, el nu cerşeşte. De altfel, din cauza bolii Basedow Graves, el este foarte calm şi introvertit – nu înjură şi nu este agresiv, ca restul persoanelor fără casă. Nici nu vorbeşte dacă nu este întrebat. Ceea ce-l deosebeşte cel mai mult de ceilalţi boschetari este aspectul său: deşi stă pe drumuri, este tot timpul curat şi îngrijit. „Dorm aici, pe bănci. Mănânc pe unde apuc şi am noroc că, din când în când, îmi mai dă mama pachete de mâncare. Nu cerşesc”, afirmă Grădinaru. Tânărul poate totuşi să muncească, mai ales dacă îşi primeşte medicaţia. S-a angajat la un hipermarket local, însă a fost dat afară după patru luni, din cauza bolii sale. „Am muncit şi la real. Am făcut o criză de epilepsie şi m-au dat afară. Apoi n-am reuşit să mă angajez din cauza bolilor, pentru că am handicap”.
Vrea să muncească
Tânărul este încadrat cu handicap de gradul II la Direcţia Generală de Asistenţă Socială. Întrucât şi-a reînnoit mai târziu certificatul, de