Într-o istorie a culturii românesti care ar încerca să pună în lumină contributia cărturarilor străini la nasterea si dezvoltarea institutiilor noastre de cultură, precum si solutiile oferite de acestia la rezolvarea unor probleme ivite în cadrul procesului de evolutie rapidă a tuturor structurilor societătii, caracteristică celei de-a doua jumătăti a secolului trecut, Gian Luigi Frollo ar merita fără îndoială o pagină, nu numai de aducere aminte, ci si de analiză si apreciere a activitătii sale de lingvist si de slujitor al învătămîntului românesc.

Născut la Venetia în 1832, G.L.Frollo a urmat cursurile gimnaziale si pe cele liceale în cadrul Scolii Normale din orasul de pe lagună, iar în 1849 s-a înscris la Facultatea de Stiinte Matematice a Universitătii din Padova, de la care a trecut peste numai un an la Facultatea de Drept. În 1854 absolvă studiile universitare, dar dificultătile de ordin material, agravate în urma mortii tatălui, îl împiedică să sustină teza de doctorat cu care se finalizau oficial studiile de jurisprudentă, astfel încît se multumeste numai cu examenul de licentă, sustinut în februarie 1856. La fel ca numerosi alti tineri italieni împinsi de considerente de natură economică sau politică, decide să-si creeze o situatie undeva în răsăritul Europei si, cum Venetia oferea din acest punct de vedere nenumărate posibilităti de contact, la 11 iunie 1856 sosea la Brăila, în calitate de preceptor al copiilor prosperului negustor grec Domenico Zerman, care îi oferea, pe lîngă casă si masă, un salariu de 800 florini austrieci vechi. Fără îndoială că foarte tînărul, pe atunci, preceptor nu bănuia dimensiunea cotiturii petrecute în existenta lui, dar constientiza faptul că o adaptare rapidă la noile circumstante nu-i putea fi decît favorabilă, motiv pentru care se dedică, ajutat si de un înnăscut simt lingvistic, studiului limbii