Ceea ce incepe prost se termina, uneori, bine. Din pacate, in 2009, nu trebuie sa mizam foarte tare pe aceasta intelepciune optimista. Imi amintesc ca poetul Mihai Ursachi, intr-o imprejurare de criza politica europeana, obisnuia sa repete o spusa celebra, pe care o socotea, pesemne, deosebit de inteligenta. Spusa cu pricina suna precum urmeaza (citez cu aproximatie): "evenimentele atroce, catastrofele, nenorocirile se apropie de noi cu pasi de porumbel". Sentinta sugera, printre altele, ca omul comun nu e in stare sa perceapa in trama evenimentelor apropierea unei intimplari cumplite. Ca tragedia vine catre noi sub un chip inofensiv, cu pasi neauziti de porumbel. E posibil ca aceasta vorba sa contina macar un dram de adevar. Nu degeaba o rostea poetul cu emfaza. Eu cred dimpotriva - si nu incerc sa fac un paradox - ca o nenorocire poate veni spre om si cu pasi de elefant. Daca omul nu e pregatit sa o sesizeze (si, de obicei, nu este pregatit), el nu va observa si nu va auzi nici macar prezenta zgomotoasa a elefantului. Mi-am amintit de acest episod de demult, fireste, indemnat de intimplarile inceputului de an. In pofida urarilor si a euforiei de pretutindeni, din Japonia pina in Patagonia, anul 2009 nu a inceput prea bine. Ba chiar a inceput prost. Avem deja un razboi inversunat in fisia Gaza, unde armata israeliana se confrunta cu un adversar fara chip si infatisare determinate. El poarta un nume pe masura, care spune orice si nimic: organizatia terorista Hamas. Teroarea e un efect vizibil (e sentimentul pe care il traiesc locuitorii din orasele israeliene); purtatorii terorii, cauzatorii ei, in schimb, cu greu pot fi identificati. Poarta frac, vorbesc perfect englezeste si merg la concerte. Razboiul a inceput deja, finalul sau ramine cu totul imprevizibil si neclar. In clipa de fata, nu cred ca cineva (un profet, o Cassandra, un cititor in zodii) ar putea sa afir