Locotenent-colonelul a trimis după gratii sute de infractori, cărora le-a recitat versuri pentru a le scoate la iveală slăbiciunile.
De când se ştie, lui Arghir Berciu i-a plăcut să cerceteze şi să scormonească totul. „Am avut o copilărie destul de grea, pentru că imediat după Al Doilea Război Mondial am rămas orfan de tată, iar pentru că mai aveam încă trei surori, trebuia să fiu capul familiei", povesteşte Arghir Berciu. Aşa a ajuns ca, la doar 14 ani, să muncească în agricultură, iar doi ani mai târziu să se angajeze ca manipulant la Trustul de Administraţie Publică. „Eram harnic şi sârguincios, aşa că în doar câteva luni am fost promovat în funcţia de ajutor de magazioner, ceea ce era mare lucru pentru vârsta mea", îşi aminteşte bărbatul.
Fascinat de cazurile complicate
„De mic mi-a plăcut cartea şi aveam o ambiţie extrem de mare. Nu am vrut să rămân la stadiul de magazioner, aşa că, încurajat de doi unchi, m-am înscris la şcoala de ofiţeri din Bucureşti, de unde am urcat, tot datorită ambiţiei şi curajului, în ierarhie", mărturiseşte Arghir Berciu. A lucrat aproximativ opt ani în Securitate, unde s-a confruntat cu mii de cazuri şi trebuit să facă faţă schimbărilor care au intervenit de-a lungul timpului. La 38 de ani, Arghir Berciu a fost învestit judiciarist la departamentul Crime şi Omoruri, unde i-au trecut prin mână cazuri nerezolvate, vechi şi de cinci ani. „Mereu mi-au plăcut cazurile complicate pe care trebuia să le descâlcesc, pentru că erau o provocare", precizează locotenent-colonelul, căruia anual i-au trecut prin mână cel puţin 15 astfel de cazuri.
Le spunea poezii infractorilor
Arghir Berciu mărturiseşte că elementul cel mai important pentru a rezolva o anchetă este „dominarea" infractorului, abilitatea de a-i găsi punctele slabe, pe care mai apoi să le exploatezi în favoarea ta. „Studiind dosarel
