Da. Marica și-a găsit echipă. Echipa națională. M-am încăpățânat să cred că Ciprian Marica, fotbalist care s-a antrenat în ultimul timp doar pe proprie răspundere, ar fi soluția cea mai bună pentru a ataca naționala Ungariei. Polemica îndârjită iscată între susțiunătorii titularizării lui Marica și cei care considerau că un fotbalist fără echipă (de club) n-ar avea ce căuta în primul 11 nu mi-a clătinat în nici un fel convingerea. Am rămas pe baricada încăpățânării mele deoarece am așezat întotdeauna argumentele concrete deasupra teoriilor lustruite de superficialitate. Susținerea mea ar fi rămas însă doar o simplă respirație polemică dacă în Marica nu ar fi crezut și omul deciziei finale. Adică Victor Pițurcă, adică omul care a inventat această echipă capabilă să dăruiască bucurie suporterilor săi.

Vorbim despre Ciprian Marica. Dar putem vorbi și despre Gabriel Torje, dar putem vorbi și despre Cristi Tănase și despre multe alte opțiuni ale lui Victor Pițurcă, mai mult sau mai puțin contestate. Fiindcă așa suntem noi. Suntem dați dracului și nimeni nu ne întrece atunci ne dopăm cu impresia că am fi buricul pământului, că am fi cei mai tari de pe coaja oului. Ba cred că mulți dintre convocații lui Victor Pițurcă au devenit ținte ale tirului pricinos doar fiincă au fost convocați de Victor Pițurcă. De El. De cel care generează în jurul său potop de înjurătură tocmai fiindcă nu-i bagă în seamă pe sugătorii răutății și ai invidiei. Și vreau să fie foarte clar. Nu-i asociez niciodată grupului format din dihănii bipede pe cei care au alte convingeri sincer construite. Repudiez doar victimele răutății viscerale. Îi repudiez doar pe îndărătnicii unei nesimțiri îngrășate până la obezitate.

Victoria naționalei României împotriva Ungariei ne-a forțat către o bucurie bine argumentată. O bucurie din care ne-am înfruptat fără nici o reținere. Dar și o bucurie