Clădirea se află în administrarea muzeului şi a universităţii. Sala Unirii este locul unde la 1 Decembrie 1918 s-a adoptat Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu România.
Clădirea în care a fost semnat actul Marii Uniri a fost folosită, iniţial, drept club al ofiţerilor din armata austro-ungară. În această sală, restaurată şi amenajată, se păstrează drapele şi cocarde purtate de participanţii la marele eveniment, mobilier de epocă, volumele cu Documentele Unirii.
Modificări aduse de-a lungul timpului
De-a lungul timpului clădirea a suferit diverse modificări, mai exact între 1919 şi 1922. La faţada dinspre parc a fost desfiinţat rândul superior de ferestre, cele inferioare fiind mărite şi transformate în uşi. La faţada posterioară, rezalitul corpului central a fost complet schimbat faţă de cel originar, tratat în întregime ca un impunător arc de triumf, îmbrăcat într-un decor executat în relief.
Restaurată între 1967-1968
Interiorul Sălii Unirii a suferit şi el o serie de transformări de-a lungul timpului, astfel între 1918-1922 modificările au afectat vestibulul şi sala în care a avut loc şedinţa Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918.
„Amplificate, spaţiile au primit un decor sculptat şi pictat de natură să evoce măreţul eveniment şi în general istoria poporului român. Holul pătrat al intrării poartă o boltă în cruce sprijinită pe stâlpi profilaţi şi legaţi prin arcuri semicriculare. Portretele lui Traian şi Decebal într-un medalion de deasupra intrării şi cele ale lui Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza în stânga şi respectiv în dreapta intrării, sunt singurele lucrări de pictură de aici”, a explicat arheologul Constantin Inel, directorul adjunct al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia.
Sala Unirii împărţită între doi administratori
Aspectul actual a fost relizat în urma restaurării din anii 1967-1968.