Basarabia, acum Intr-un fel, ar trebui sa incep prin a-i multumi domnului ministru Adrian Cioroianu. Pe bune! Daca nu era domnia sa, cu pasa-i de princiara blazare, nu-mi pica deunazi, cind nici prin cap nu mi-ar fi trecut (si o sa vedeti indata de ce) un subiect, poate ca nu de toata frumusetea, cum ma preseaza cliseul, dar bine relevant si chiar, pasamite, simptomatic - cu siguranta. O pasa, ce e drept, anterioara, venind, anecdotic, dinspre perfectul compus - dovada in plus, daca mai erau nevoie, ca trecutul e viu si continua sa ne traga de mineca. Nu tin minte exact, dar cred ca era in prima decada a lunii curente: la Bruxelles, vicepresedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, si presedintia portugheza a UE au semnat, cu ministrul nostru de Externe (pronume personal vizind malul celalalt de Prut, evident), Andrei Stratan, doua acorduri: unul de facilitare a vizelor si, altul, privind readmisia cetatenilor moldoveni. Nu intru acum in amanunte: presa a referit si s-a scandalizat destul la vremea respectiva; reiau doar amanuntul ca ambele acorduri - in cite doua exemplare, dupa tipic, identice si egale valoric - au fost parafate in doua limbi: engleza si... na, ca nu evit nici eu punctele de suspensie, cu sugestia lor de stupefactie; caci limba cealalta numitu-s-a, inechivoc, in rasparul si spre deriziunea tuturor celor care s-au cheltuit sa-i dovedeasca impostura si absurditatea (savanti, ziaristi, politicieni - in ordinea intrarii in scena!), moldoveneasca, bre! Dar motivul de stupefactie abia urmeaza: domnul Cioroianu si anturajul sau acut-patriotic si evident-cerebral (deductiv zicind) n-au avut nimic de obiectat, ca si cum nici pomeneala de Romania in cadrul Uniunii Europene si, deci, ce treaba va fi avind Bucurestiul cu un act ce cade cu consistenta de flegma pe obrazul sau de exponent al natiunii! N-am cum sa stiu ce si, mai ales, cite sfori s-au tras int