Europenii se plâng că sunt spionaţi de americani, dar din comoditate nu-şi mai criptează informaţiile „top secret“. Europa s-a arătat profund indignată după ce Edward Snowden, consultantul Agenţiei Naţionale de Securitate din SUA, a dezvăluit detalii legate de programul american de spionaj PRISM. Diplomaţii şi înalţii funcţionari au fost spionaţi, poate chiar şi guvernanţi şi membrii Comisiei Europene. Autorul actelor de spionaj este Agenţia Naţională de Securitate (NSA) din Statele Unite ale Americii, care are cel mai performant sistem de interceptare a comunicaţiilor din lume. Este un „act grav de ostilitate”, a declarat Christiane Taubira, ministrul francez al Justiţiei. „Aceste fapte sunt foarte serioase, mai ales între aliaţi, între prieteni, aşa cum suntem noi pentru americani”, a susţinut Michel Barnier, comisar european şi fost ministru francez al Afacerilor Externe. „Putem învăţa multe lecţii din relaţiile nostre cu Statele Unite, şi chiar din legăturile cu celelalte ţări europene”, a adăugat acesta. Şi are dreptate: este imperativ necesar să consolidăm politicile de securitate din prezent, aplicate la Bruxelles şi în Statele Unite.

Spionajul, problemă bine-cunoscută „Comunitatea din interiorul securităţii informatice, precum şi serviciile europene de informaţii ştiu de mult timp” că Statele Unite spionează Europa, potrivit lui Gérôme Billois, expert în cadrul Cercului de Securitate şi Informaţii. După încheierea Războiului Rece, metodele Statelor Unite de a obţine informaţii s-au diversificat şi s-au întors chiar împotriva aliaţilor. Cu toate acestea, conştientizarea acestei situaţii este o ocazie de a pune capăt naivităţii europenilor şi de a schimba comportamentul de comunicare. Chiar şi astăzi, o bună parte din informaţiile sensibile circulă în mod deschis pe internet. Atunci cum oare să dăm vina pe americani că aruncă şi ei o privire? În mod